Pe drumul de la Deva spre Lipova, cu vreo 3 km inainte de Lipova, pe culmi destul de inalte se afla semeata Cetate Soimos.
Imediat ce o vezi, cotesti dreapta dupa culmea pe care se afla, inainte de pod. Mai mergi putin si parchezi in fata "cooperativei". Dupa care o iei pe jos si urci cam 15 minute pana la cetate. La inceput urcusul este putin mai greu, dar merita din plin sa faci acest efort. Aici sus se afla ruinele uneia dintre cele mai frumoase cetati medievale si inca destul de intreaga, dar din pacate ca in multe locuri "romanul" si aici isi bate joc.
Cetatea a fost construita catre sfarşitul secolului al XIII-lea, de catre o familie nobiliara. Tradiţia istorica pune numele cetatii pe seama unei activitati care i-ar fi adus faima in evul mediu: creşterea şoimilor.
La începutul secolului următor, respectiv după 1315, ajunge cetate regală, asociată cu demnitatea de comite sau vicecomite de Arad.
Incepand cu mijlocul secolului al XV-lea cetatea este ba donata, ba trecuta de la o stapanire la alta, ba este ocupata, ba este cedata.A fost parasita oficial abia în 1788 si supusa demolarilor. Un loc minunat ce merita vizitat.
Abatia Cisterciana de la Carta
Mergand de la Fagaras spre Sibiu la vreo 33 km de Fagaras faci dreapta spre Carta si dupa vreo 2 km ajungi in sat. Aproape ca traversezi tot satul si la un moment dat pe partea dreapta se inalta maiestuos Abatia. Este un monument deosebit de frumos.
Fondarea si construirea abatiei se pierde undeva in negura vremii. Abatia este de fapt o veche manastire fondata in anii 1205-1206 de catre regele Andrei al II-lea al Ungariei. Totusi, momentul exact la care a fost fondata manastirea nu se cunoaste.
Istoria abatiei a fost una foarte agitata. In 1474 a fost desfiintata de catre Matei Corvin, pe vremea aceea rege al Ungariei. Dupa inchidere, peste localitatea Carta au trecut mai multe invazii ale turcilor si tatarilor. Acestia au incendiat si demolat o parte din vechea manastire pentru a nu mai ramane nimic din simbolurile crestine. Asa se explica faptul ca, in prezent, din exterior, Abatia apare ca o imensa ruina.
Sasii au reinviat Abatia. Dupa ce Abatia a fost distrusa practic de catre invadatorii tatari si turci, sasii din cele doua localitati fondate in jurul ei, Carta si Apos, au inceput reconstructia vechiului lacas de cult. In ceea ce a mai ramas din vechea biserica a functionat mai intai o biserica catolica, iar mai apoi una evanghelica. De altfel, si acum biserica este tot de rit evanghelic si incearca sa supravietuiasca.
Platesti bilet de intrare - 3 lei/persoana si cheia o iei de la oficiul parohial aflat vizavi de poarta de intrare in Abatie.
Fondarea si construirea abatiei se pierde undeva in negura vremii. Abatia este de fapt o veche manastire fondata in anii 1205-1206 de catre regele Andrei al II-lea al Ungariei. Totusi, momentul exact la care a fost fondata manastirea nu se cunoaste.
Istoria abatiei a fost una foarte agitata. In 1474 a fost desfiintata de catre Matei Corvin, pe vremea aceea rege al Ungariei. Dupa inchidere, peste localitatea Carta au trecut mai multe invazii ale turcilor si tatarilor. Acestia au incendiat si demolat o parte din vechea manastire pentru a nu mai ramane nimic din simbolurile crestine. Asa se explica faptul ca, in prezent, din exterior, Abatia apare ca o imensa ruina.
Sasii au reinviat Abatia. Dupa ce Abatia a fost distrusa practic de catre invadatorii tatari si turci, sasii din cele doua localitati fondate in jurul ei, Carta si Apos, au inceput reconstructia vechiului lacas de cult. In ceea ce a mai ramas din vechea biserica a functionat mai intai o biserica catolica, iar mai apoi una evanghelica. De altfel, si acum biserica este tot de rit evanghelic si incearca sa supravietuiasca.
Platesti bilet de intrare - 3 lei/persoana si cheia o iei de la oficiul parohial aflat vizavi de poarta de intrare in Abatie.
Templul Ursitelor - Manastire rupestra Sinca
Mergand din Brasov spre Fagaras, dupa vreo 46 de km, in localitatea Persani faci stanga spre Sinca Veche si dupa vreo 4 km de drum rau ajungi in Sinca Veche. Aici chiar in mijlocul orasului, faci stanga spre Manastirea Sinca Veche.Si dupa inca vreo 2 km pe stradute inghesuite din sat ajungi la o padure si imediat pe stanga este amenajata o parcare unde exista si un indicator "Grota". Este acelasi drum cu drumul spre Manastirea Sinca Veche, cea noua. A nu se confunda. Manastirea este mai departe.
Nu se ştie dacă a fost templu dacic sau predacic, ori doar o mănăstire medievală cu două altare.Mulţi spun că are o vechime de 7.000 de ani.
Este o incintă săpată în piatră, are trei încăperi şi două altare. Grota este scobita in poalele dealului iar imprejurimile au un farmec deosebit. Merita sa te plimbi putin si sa admiri locurile.
Nu se ştie dacă a fost templu dacic sau predacic, ori doar o mănăstire medievală cu două altare.Mulţi spun că are o vechime de 7.000 de ani.
Este o incintă săpată în piatră, are trei încăperi şi două altare. Grota este scobita in poalele dealului iar imprejurimile au un farmec deosebit. Merita sa te plimbi putin si sa admiri locurile.
Cetatea Calnic
Tot in apropriere de Sebes la vreo 9 km de Sebes pe drumul spre Sibiu, faci dreapta si dupa vreo 4 km ajungi in localitatea Calnic.
Aici se afla cetatea taraneasca Calnic care ocupa un loc aparte intre fortificatiile ridicate de sasii transilvaneni.
Construita initial ca resedinta nobiliara, in ultima treime a secolului al XIII-lea, de catre comitele Chyl de Kelling (pomenit documentar la 1269), Cetatea din Calnic a fost conceputa cu un masiv turn locuinta de plan rectangular, protejat de o incinta ovala, fortificata cu un turn de aparare spre sud si un turn al portii in partea nordica. Sistemul de aparare era intregit de santul cu apa ce inconjura cetatea.
Resedinta a nobililor sasi pana in 1430, cetatea a fost vanduta de ultimii descendenti ai familiei nobiliare comunitatii taranilor din Calnic, care, in prima jumatate a secolului al XVI-lea, au inceput inaltarea unei noi centuri de ziduri, au fortificat turnul portii cu o barbacana, iar in curtea interioara, pe fundatiile unei constructii mai vechi, au ridicat o capela.
In curtea interioara au fost construite, de-a lungul zidurilor, camari pentru provizii pentru vremuri de restriste. Ridicarea celei de-a doua incinte in secolul al XVI-lea a necesitat supraetajarea donjonului (devenit simplu turn de aparare) cu doua niveluri, atingand o inaltime de peste 20 de metri, asigurand astfel eficienta armelor de foc dincolo de zidul exterior.
Acum, aici, in spatiile din cetate sunt organizate expozitii documentare si de arta.
Aici se afla cetatea taraneasca Calnic care ocupa un loc aparte intre fortificatiile ridicate de sasii transilvaneni.
Construita initial ca resedinta nobiliara, in ultima treime a secolului al XIII-lea, de catre comitele Chyl de Kelling (pomenit documentar la 1269), Cetatea din Calnic a fost conceputa cu un masiv turn locuinta de plan rectangular, protejat de o incinta ovala, fortificata cu un turn de aparare spre sud si un turn al portii in partea nordica. Sistemul de aparare era intregit de santul cu apa ce inconjura cetatea.
Resedinta a nobililor sasi pana in 1430, cetatea a fost vanduta de ultimii descendenti ai familiei nobiliare comunitatii taranilor din Calnic, care, in prima jumatate a secolului al XVI-lea, au inceput inaltarea unei noi centuri de ziduri, au fortificat turnul portii cu o barbacana, iar in curtea interioara, pe fundatiile unei constructii mai vechi, au ridicat o capela.
In curtea interioara au fost construite, de-a lungul zidurilor, camari pentru provizii pentru vremuri de restriste. Ridicarea celei de-a doua incinte in secolul al XVI-lea a necesitat supraetajarea donjonului (devenit simplu turn de aparare) cu doua niveluri, atingand o inaltime de peste 20 de metri, asigurand astfel eficienta armelor de foc dincolo de zidul exterior.
Acum, aici, in spatiile din cetate sunt organizate expozitii documentare si de arta.
Tablitele de la Tartaria
Pe drumul dintre Sebes si Orastie, la vreo 12 km de Sebes faci dreapta spre localitatea Tartaria. Aici, pe partea dreapta a soselei, se afla un monument, cu copiile celor trei tablite de lut cu cea mai veche scriere din lume. Monumentul a fost ridicat abia in anul 2003, cu sprijinul presedintelui Fundatiei Dacia Revival, dr Napoleon Savescu (renumit pentru pasiunea lui pentru istoria românilor). Altfel nici nu ai stii pe langa ce loc cu incarcatura istorica treci. In rest nici o explicatie, absolut nimic. Tablitele se pare ca se afla la Muzeul de Istorie al Transilvaniei, la Cluj, dar tot nu se stie sigur daca sunt expuse sau nu.
Aici "in 1961 un arheolog din Cluj, Nicolae Vlassa, a descoperit trei tablite de lut cu cea mai veche scriere din lume. Recunoscute de stiinta occidentala, ele au fost hulite si batjocorite in Romania, iar pe locul descoperirii ara azi un tractor.
Orice dubiu in ce priveste descoperirea lui cade. Asta, pentru ca nu au fost doar cele trei tablite. Dac-ar fi fost doar ele, singure, ai fi putut zice ca cineva le-a adus de nu stiu unde si le-a pus acolo. Avem, mai intai, groapa unde-au fost gasite, impreuna cu acele podoabe pretioase si cu osemintele. S-a dovedit limpede ca-i vorba de un mormant unitar. Or, oasele au fost datate de cercetatori occidentali cu metode foarte noi (radiocarbon sau Carbon 14) si s-a stabilit clar o vechime de sapte milenii, adica inaintea Sumerului Apoi, aceasta scriere pictografica pe tablite a fost gasita nu doar intr-un singur sit, ci-n mai multe. Tartaria e importanta pentru ca a reprezentat doar punctul de incepere. Dar peste tot, in jurul ei, gasim asemenea semne pe ceramica, in asezarile neolitice de la Turdas, Alba-Iulia - Lumea Noua, Limba, Daia Romana si pana mai departe, pe teritoriul Bulgariei si fostei Iugoslavii, unde s-au gasit tablite asemanatoare. Ele sunt produsul unei intregi culturi, nu a unui singur cercetator genial. Recent, profesorul Sabin Luca de la Sibiu a avut perseverenta de a redeschide cercetarile de la Turdas, dupa ce toti arheologii credeau ca asezarea a fost distrusa de apele Muresului. Or, s-a constatat ca aceasta asezare e mult mai veche, in jur de 5200 i.Cr., intinzandu-se pana dincolo de 4500 i.Cr. Ceea ce inseamna ca data obtinuta pentru Tartaria nu e unica si nu este exagerata. Ca tablitele gasite acolo n-au aparut din neant, ca exista o ambianta generala care le-a generat, ca-n acest tinut transilvan au fost niste centre locale care s-au dezvoltat independent, creand o civilizatie cu individualitate proprie si un sistem de scriere pictografica original, datand din mileniile Vi-V i.Cr. De aceea, descoperirea lui Vlassa a avut o amploare uriasa - ea a dat peste cap milenarul proverb "Ex Oriente Lux" ("Lumina vine de la Rasarit") sau acela ca "Civilizatia incepe de la Sumer". Pana atunci, se credea ca toate civilizatiile vechi ale Europei sunt o consecinta a unor influente sau colonizari venite din Orient. Ei bine, acest caz al Tartariei si altele care i-au urmat au condus la reconsiderarea intregului mod de-a privi preistoria, in special intervalul de trecere de la epoca pietrei la cea a aramei. S-a dovedit astfel ca, in acea vreme, spatiul carpato-danubian (sudul Transilvaniei mai ales) era bine populat, avand, poate, cea mai densa populatie de pe intreg teritoriul european. Si, mai ales, ca parintii dacilor cunosteau scrierea, o scriere care este cea mai veche a lumii. Ar trebui, pentru toate astea, sa fim mandri. Sa ne batem cu pumnii in piept, oriunde in lume. Ce s-a ales astazi din stralucitoarea civilizatie de odinioara a Tartariei? Mergeti acolo, si o sa vedeti..."
Majoritatea arheologilor si istoricilor au aproximat elaborarea tablitelor in jurul anului 5500 i.H., conferindu-le o vechime de peste 7 000 de ani. Astfel, un simplu calcul matematic impinge inventarea limbajului scris cu mai bine de un mileniu decat se credea initial si schimba total si locul de nastere al acestuia, din Mesopotamia in bazinul Dunarii. Este posibil ca o civilizatie sa se fi format in zona balcanica cu un mileniu inaintea altora, mult mai celebre si puternice, cum ar fi cele din Sumer si Egipt? De mai bine de jumatate de secol, tablitele de la Tartaria si simbolurile pe care le poarta sunt in centrul dezbaterii cu privire la “incubatoarele” spatiale si temporale ale scrisului si la primele lacasuri ale civilizatiei europene.
"Tartaria este prima resedinta regala din lume, atestata in Lista din Larsa, cuprinzând "Regii care au domnit inainte de Potop", sub denumirea de Badtabira "Asezarea de la poarta de acces a celui care vorbeste, conduce si traieste in casa de lânga apa" - v. Mures).
Printre materialele arheologice descoperite (1961) la Tartaria este si placa rotunda, din lut ars, cu diametrul de 6,6 cm, având imprimate semne grafice ale primei scrieri pictografice din lume.
Desi s-a realizat o "citire" si traducere a semnelor de pe aceasta tablita, la o "recitire" in sensul invers al acelor de ceasornic am identificat: BAB-SARRU / RABU-DU-KI-USU-EN / ZU-GIRA-PATESI-III-BANSUR-MU-NANNAR-RABU / ZU-II-DINGIR-II-DINGIRANA, pe care le traducem prin:
"Poarta de acces a marelui rege cer conduce cele patru districte ale tarii puternicilor zei al Lunei si Focului, a protectorilor care slujesc masa mare pentru jertfele inchinate triadei sacre (AN, ENKI, ENLIL-I) si renumitului zeu al Lunii din nord, cel care face sa prospere mâncarea si bautura, dupa disparitia celor doi zei si doua zeite (Igigi)".
Semnele grafice ale scrierii pictografice de la Tartaria se regasesc in aproape toate scrierile popoarelor, inclusiv a locuitorilor din Insula Pastelui.
sursa: Misterele Tablitelor de la Tartaria, autor: Georgiana Fefea
Aici "in 1961 un arheolog din Cluj, Nicolae Vlassa, a descoperit trei tablite de lut cu cea mai veche scriere din lume. Recunoscute de stiinta occidentala, ele au fost hulite si batjocorite in Romania, iar pe locul descoperirii ara azi un tractor.
Orice dubiu in ce priveste descoperirea lui cade. Asta, pentru ca nu au fost doar cele trei tablite. Dac-ar fi fost doar ele, singure, ai fi putut zice ca cineva le-a adus de nu stiu unde si le-a pus acolo. Avem, mai intai, groapa unde-au fost gasite, impreuna cu acele podoabe pretioase si cu osemintele. S-a dovedit limpede ca-i vorba de un mormant unitar. Or, oasele au fost datate de cercetatori occidentali cu metode foarte noi (radiocarbon sau Carbon 14) si s-a stabilit clar o vechime de sapte milenii, adica inaintea Sumerului Apoi, aceasta scriere pictografica pe tablite a fost gasita nu doar intr-un singur sit, ci-n mai multe. Tartaria e importanta pentru ca a reprezentat doar punctul de incepere. Dar peste tot, in jurul ei, gasim asemenea semne pe ceramica, in asezarile neolitice de la Turdas, Alba-Iulia - Lumea Noua, Limba, Daia Romana si pana mai departe, pe teritoriul Bulgariei si fostei Iugoslavii, unde s-au gasit tablite asemanatoare. Ele sunt produsul unei intregi culturi, nu a unui singur cercetator genial. Recent, profesorul Sabin Luca de la Sibiu a avut perseverenta de a redeschide cercetarile de la Turdas, dupa ce toti arheologii credeau ca asezarea a fost distrusa de apele Muresului. Or, s-a constatat ca aceasta asezare e mult mai veche, in jur de 5200 i.Cr., intinzandu-se pana dincolo de 4500 i.Cr. Ceea ce inseamna ca data obtinuta pentru Tartaria nu e unica si nu este exagerata. Ca tablitele gasite acolo n-au aparut din neant, ca exista o ambianta generala care le-a generat, ca-n acest tinut transilvan au fost niste centre locale care s-au dezvoltat independent, creand o civilizatie cu individualitate proprie si un sistem de scriere pictografica original, datand din mileniile Vi-V i.Cr. De aceea, descoperirea lui Vlassa a avut o amploare uriasa - ea a dat peste cap milenarul proverb "Ex Oriente Lux" ("Lumina vine de la Rasarit") sau acela ca "Civilizatia incepe de la Sumer". Pana atunci, se credea ca toate civilizatiile vechi ale Europei sunt o consecinta a unor influente sau colonizari venite din Orient. Ei bine, acest caz al Tartariei si altele care i-au urmat au condus la reconsiderarea intregului mod de-a privi preistoria, in special intervalul de trecere de la epoca pietrei la cea a aramei. S-a dovedit astfel ca, in acea vreme, spatiul carpato-danubian (sudul Transilvaniei mai ales) era bine populat, avand, poate, cea mai densa populatie de pe intreg teritoriul european. Si, mai ales, ca parintii dacilor cunosteau scrierea, o scriere care este cea mai veche a lumii. Ar trebui, pentru toate astea, sa fim mandri. Sa ne batem cu pumnii in piept, oriunde in lume. Ce s-a ales astazi din stralucitoarea civilizatie de odinioara a Tartariei? Mergeti acolo, si o sa vedeti..."
Majoritatea arheologilor si istoricilor au aproximat elaborarea tablitelor in jurul anului 5500 i.H., conferindu-le o vechime de peste 7 000 de ani. Astfel, un simplu calcul matematic impinge inventarea limbajului scris cu mai bine de un mileniu decat se credea initial si schimba total si locul de nastere al acestuia, din Mesopotamia in bazinul Dunarii. Este posibil ca o civilizatie sa se fi format in zona balcanica cu un mileniu inaintea altora, mult mai celebre si puternice, cum ar fi cele din Sumer si Egipt? De mai bine de jumatate de secol, tablitele de la Tartaria si simbolurile pe care le poarta sunt in centrul dezbaterii cu privire la “incubatoarele” spatiale si temporale ale scrisului si la primele lacasuri ale civilizatiei europene.
"Tartaria este prima resedinta regala din lume, atestata in Lista din Larsa, cuprinzând "Regii care au domnit inainte de Potop", sub denumirea de Badtabira "Asezarea de la poarta de acces a celui care vorbeste, conduce si traieste in casa de lânga apa" - v. Mures).
Printre materialele arheologice descoperite (1961) la Tartaria este si placa rotunda, din lut ars, cu diametrul de 6,6 cm, având imprimate semne grafice ale primei scrieri pictografice din lume.
Desi s-a realizat o "citire" si traducere a semnelor de pe aceasta tablita, la o "recitire" in sensul invers al acelor de ceasornic am identificat: BAB-SARRU / RABU-DU-KI-USU-EN / ZU-GIRA-PATESI-III-BANSUR-MU-NANNAR-RABU / ZU-II-DINGIR-II-DINGIRANA, pe care le traducem prin:
"Poarta de acces a marelui rege cer conduce cele patru districte ale tarii puternicilor zei al Lunei si Focului, a protectorilor care slujesc masa mare pentru jertfele inchinate triadei sacre (AN, ENKI, ENLIL-I) si renumitului zeu al Lunii din nord, cel care face sa prospere mâncarea si bautura, dupa disparitia celor doi zei si doua zeite (Igigi)".
Semnele grafice ale scrierii pictografice de la Tartaria se regasesc in aproape toate scrierile popoarelor, inclusiv a locuitorilor din Insula Pastelui.
sursa: Misterele Tablitelor de la Tartaria, autor: Georgiana Fefea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)