Translate

Manastirea Comana

De la Dobroeni am plecat mai departe spre Manastirea Comana. Am luat-o prin Campurelul, Colibasi, Comana. Drumul este bun.
Locul pe care a fost inaltata Manastirea era odinioara o insula in mijlocul mlastinilor, iar accesul se facea pe o poarta aflata in nordul incintei, dupa ce se traversa un pod de lemn, usor de incendiat la vreme de primejdie.
"In anul 1461 manastirea fost ctitorită de Vlad Tepes, ca o manastire-cetate, care insa s-a ruinat pana la finele secolului al XVI-lea.
In 1588 , boierul Radu Şerban din Coiani - satul Mironeşti de azi - începe zidirea unei noi mănăstiri la Comana pe pământurile moştenite de la mama sa, Maria din Coiani, iar alegerea locului de ridicare a ctitoriei a fost determinată de existenţa zidurilor vechii mănăstiri, ruinate la aceea dată, dar destul de puternice, pentru ca, refăcute, să asigure protecţia noii construcţii.
In 1699 În acelaşi an, Şerban Cantacuzino începe restaurarea Mănăstirii Comana. Lucrările de reclădire care vor dura până în 1703, au fost efectuate în spiritul reînnoirilor aduse în tehnica construcţiilor de epoca lui Constantin Brâncoveanu, ca rezultat al deosebitei dezvoltări culturale de-a lungul a trei domnii aproape succesive: Matei Basarab (1632 - 1654), Şerban Cantacuzino (1678 - 1688) si Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714). La această restaurare, el adaugă chilii noi celor existente, repară şi înalţă zidurile până la aproape 15 metri şi împodobeşte construcţia cu elegantul foişor brâncovenesc de pe latura de nord.
Deosebit de bogată, dovadă fiind moşiile pe care le avea, Mănăstirea a fost în timpul lui Matei Basarab unul dintre principalele centre religioase ale ţării.
După secularizarea averilor mănăstireşti din 1863, călugării greci părăsesc Comana. De la această dată nu s-a mai făcut nicio reparaţie timp de peste 100 de ani, toate moşiile fiind expropiate, iar mănăstirea devenind biserică parohială a satului. La 1877, în timpul Războiului de Independenţă, Prefectura judeţului a fost găzduită în localul fostei mănăstiri. La sfârşitul secolului trecut locuia într-o aripă arendaşul moşiei, iar în cealaltă funcţiona Şcoala satului.
În anul 1932 se construieşte în incinta Mănăstirii Comana Mausoleul Eroilor căzuţi în primul război mondial în luptele de pe Neajlov, după indicaţiile marelui istoric Nicolae Iorga, din anul 1919.
Săpăturile arheologice întreprinse în 1970-1971 au precizat multe din datele şi fazele de construcţie. În baza acestor cercetări s-au efectuat lucrări de restaurare a întregului complex. Biserica, grav afectată de cutremurele din 1977 şi 1986 a fost consolidată în întregime în 1988 – 1990, urmând ca în anii următori să fie repictată."
sursa: http://www.episcopiagiurgiului.ro/Index/index.php?dir=Manastiri&page=comana

Conacul lui Constantin Şerban din Dobroeni

Am plecat din Bucuresti spre Popesti-Leordeni, Berceni, Vidra, unde am facut stanga spre Dobroeni. Aici, mergand spre Varasti, la prima intersectie cu un drum neasfaltat, imediat dupa ce ai trecut de un pod, faci stanga si mergi pe strada Castelului. Pe prima "strada" la stanga, in capatul ei se afla Castelul Dobroeni. Strada se numeste Intrarea Castelului. Este imposibil sa o ratezi.
"Castelul", asa cum il numesc localnicii, este o adevarata groapa de gunoi. Intrece orice am vazut pana acum.

"Sesizând avantajul terenului, unul din proprietarii moşiei- probabil jupânul Drăghici- a dispus construirea unui conac fortificat cu ziduri de cărămidă în grosime de peste un metru. Construcţia a fost ridicată pe o colină în partea de răsărit a satului şi, deoarece era o clădire impunătoare, sătenii au numit-o,,palat”sau,,castel”.
Mai târziu aflăm moşiile Dobreni, Obedeanu şi Vărăşti în stăpânirea lui Radu Şerban Basarab, domnitor al Ţării Româneşti între anii 1602-1611 care a avut un fiu nelegitim (Constantin Şerban ) născut la Dobreni.
Constantin Şerban, a construit lângă vechiul conac o altă reşedinţa, în curtea căreia, din poruncă sa a fost dăinuită o biserică. În acest lăcaş se află mormântul mamei sale Elena.Moşia Dobreni, se va găsi mai târziu în proprietatea lui Constantin Brancoveanu, care la rândul sau va construi un alt palat în stil brâncovenesc, folosit ca reşedinţa de vară. În anul 1914 palatul a fost cumpărat de către fraţii Bercovitz, a fost asigurat pe o sumă imensă de bani şi în anul 1932, în urmă unui incendiu intenţionat a fost distrus în totalitate."
sursa: http://www.ecomunitate.ro/Istoric%2812867%29.html