Translate

Manastirea Comana

De la Dobroeni am plecat mai departe spre Manastirea Comana. Am luat-o prin Campurelul, Colibasi, Comana. Drumul este bun.
Locul pe care a fost inaltata Manastirea era odinioara o insula in mijlocul mlastinilor, iar accesul se facea pe o poarta aflata in nordul incintei, dupa ce se traversa un pod de lemn, usor de incendiat la vreme de primejdie.
"In anul 1461 manastirea fost ctitorită de Vlad Tepes, ca o manastire-cetate, care insa s-a ruinat pana la finele secolului al XVI-lea.
In 1588 , boierul Radu Şerban din Coiani - satul Mironeşti de azi - începe zidirea unei noi mănăstiri la Comana pe pământurile moştenite de la mama sa, Maria din Coiani, iar alegerea locului de ridicare a ctitoriei a fost determinată de existenţa zidurilor vechii mănăstiri, ruinate la aceea dată, dar destul de puternice, pentru ca, refăcute, să asigure protecţia noii construcţii.
In 1699 În acelaşi an, Şerban Cantacuzino începe restaurarea Mănăstirii Comana. Lucrările de reclădire care vor dura până în 1703, au fost efectuate în spiritul reînnoirilor aduse în tehnica construcţiilor de epoca lui Constantin Brâncoveanu, ca rezultat al deosebitei dezvoltări culturale de-a lungul a trei domnii aproape succesive: Matei Basarab (1632 - 1654), Şerban Cantacuzino (1678 - 1688) si Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714). La această restaurare, el adaugă chilii noi celor existente, repară şi înalţă zidurile până la aproape 15 metri şi împodobeşte construcţia cu elegantul foişor brâncovenesc de pe latura de nord.
Deosebit de bogată, dovadă fiind moşiile pe care le avea, Mănăstirea a fost în timpul lui Matei Basarab unul dintre principalele centre religioase ale ţării.
După secularizarea averilor mănăstireşti din 1863, călugării greci părăsesc Comana. De la această dată nu s-a mai făcut nicio reparaţie timp de peste 100 de ani, toate moşiile fiind expropiate, iar mănăstirea devenind biserică parohială a satului. La 1877, în timpul Războiului de Independenţă, Prefectura judeţului a fost găzduită în localul fostei mănăstiri. La sfârşitul secolului trecut locuia într-o aripă arendaşul moşiei, iar în cealaltă funcţiona Şcoala satului.
În anul 1932 se construieşte în incinta Mănăstirii Comana Mausoleul Eroilor căzuţi în primul război mondial în luptele de pe Neajlov, după indicaţiile marelui istoric Nicolae Iorga, din anul 1919.
Săpăturile arheologice întreprinse în 1970-1971 au precizat multe din datele şi fazele de construcţie. În baza acestor cercetări s-au efectuat lucrări de restaurare a întregului complex. Biserica, grav afectată de cutremurele din 1977 şi 1986 a fost consolidată în întregime în 1988 – 1990, urmând ca în anii următori să fie repictată."
sursa: http://www.episcopiagiurgiului.ro/Index/index.php?dir=Manastiri&page=comana

Conacul lui Constantin Şerban din Dobroeni

Am plecat din Bucuresti spre Popesti-Leordeni, Berceni, Vidra, unde am facut stanga spre Dobroeni. Aici, mergand spre Varasti, la prima intersectie cu un drum neasfaltat, imediat dupa ce ai trecut de un pod, faci stanga si mergi pe strada Castelului. Pe prima "strada" la stanga, in capatul ei se afla Castelul Dobroeni. Strada se numeste Intrarea Castelului. Este imposibil sa o ratezi.
"Castelul", asa cum il numesc localnicii, este o adevarata groapa de gunoi. Intrece orice am vazut pana acum.

"Sesizând avantajul terenului, unul din proprietarii moşiei- probabil jupânul Drăghici- a dispus construirea unui conac fortificat cu ziduri de cărămidă în grosime de peste un metru. Construcţia a fost ridicată pe o colină în partea de răsărit a satului şi, deoarece era o clădire impunătoare, sătenii au numit-o,,palat”sau,,castel”.
Mai târziu aflăm moşiile Dobreni, Obedeanu şi Vărăşti în stăpânirea lui Radu Şerban Basarab, domnitor al Ţării Româneşti între anii 1602-1611 care a avut un fiu nelegitim (Constantin Şerban ) născut la Dobreni.
Constantin Şerban, a construit lângă vechiul conac o altă reşedinţa, în curtea căreia, din poruncă sa a fost dăinuită o biserică. În acest lăcaş se află mormântul mamei sale Elena.Moşia Dobreni, se va găsi mai târziu în proprietatea lui Constantin Brancoveanu, care la rândul sau va construi un alt palat în stil brâncovenesc, folosit ca reşedinţa de vară. În anul 1914 palatul a fost cumpărat de către fraţii Bercovitz, a fost asigurat pe o sumă imensă de bani şi în anul 1932, în urmă unui incendiu intenţionat a fost distrus în totalitate."
sursa: http://www.ecomunitate.ro/Istoric%2812867%29.html

Casa Melik - cea mai veche locuinta a capitalei

Mergi pana la intersectia Calea Mosilor cu Bd Carol I, faci dreapta si o iei pe strada Latina. Mergand pe aceasta strada la prima intersectie faci dreapta si intri pe str.Spatarului. Aici pe dreapta la numarul 22 se afla Casa Melik cea mai veche cladire civila din Bucureşti. Astazi este sediul Muzeului Theodor Pallady.
Constructia dateaza din a doua jumatate a secolului al XVII-lea, fiind ridicata pe la 1750-1760. Nu se stie cine a fost primul proprietar, numele sau nefiind mentionat in nici un document.
In 1815 devine proprietatea unui negustor armean. Acesta repara casa si, incepand cu anul 1822, (data inscrisa deasupra usii de intrare - data primei reparatii se pare) se muta in ea. Fiul negustorului armean da ca zestre aceasta casa fiicei sale Ana, la casatoria acesteia cu arhitectul Iacob Melik. Arhitectul o renovează în 1857. Ana Melik decedata in 1913, in urma unui incendiu, lasa casa prin testament comunitatii armenesti din Bucuresti, cu mentiunea ca locuinta sa fie transformata intr-un azil pentru vaduvele sarace din comunitate.
Dupa un sir de procese nepotul sotului ei, Eugen Melik, castiga vremelnic casa dar, dupa ce o renoveaza in 1920, o pierde si in cladire incepe sa functioneze azilul, intre anii 1921 - 1947.
In perioada pasoptista, se pare ca aici si-au gasit refugiul reprezentanti ai revolutiei, precum Ion Heliade Radulescu, Ion Bratianu, C. A. Rosetti.
Exista convingerea ca pivnitele Casei Melik serpuiesc pe sub pamant pe distanţe de kilometri.
In perioada stalinista, casa este locuita de diferiti chiriasi, timp in care sufera o degradare considerabila.
In 1970, se ia decizia ca aici sa fie expusa colecția Serafina si Gheorghe Raut donata statului. Se pare ca Gheorghe Raut, fostul director al unei sucursale pariziene a Marmorosbank, avea o bogata colectie de arta, care cuprindea si lucrari importante ale lui Theodor Pallady.
In timpul studiilor la Paris, Theodor Pallady a locuit o vreme intr-unul din apartamentele familiei Raut. Sotii Raut au pastrat o relatie speciala cu pictorul si principala conditie a donatiei era asigurarea unui spatiu de expunere valoros. Astfel Casa Melik a fost aleasa sa adaposteasca aceasta colectie.
Se poate vizita din mai pana in septembrie intre orele 11 - 19, iar din octombrie pana in aprilie intre orele 10-18. Este inchisa in zilele de luni, marti si zilele de sarbatoare legale.Pretul unui bilet este de 5 lei.

Palatul Stirbey - continuare

Azi am avut noroc si am vizitat Palatul Stirbey, din Buftea. Si chiar noroc pentru ca era deschis pentru vizita doar pana la ora 13.00, ora dupa care era inchis pentru o nunta.
Este un loc frumos, iar capela o adevarata bijuterie. Mare pacat ca nu este intretinuta.