Podul lui Traian

Demult, pe cand stramosii nostri - dacii se opuneau cu indarjire asalturilor tot mai puternice ale legiunilor romane, pe vremea imparatului Traian - "Optimus princeps" - si a regelui Decebal, pe malul Dunarii, la marginea campiei Severinului, exista cetatea Drobeta (Drobeta Turnu -Severin de azi), ce va deveni o raspantie a marilor cai comerciale dintre sud si nord, dintre Imperiul Roman si teritoriile de pe malul stang al Dunarii. In rastimpul dintre cele doua razboaie cu dacii - 101-102 si 105-106 - perioada in care Decebal fusese silit sa accepte o pace impusa de Traian - romanii se grabesc sa asigure o comunicatie directa cu Dacia, in vederea supunerii ei definitive si transportarii cu usurinta a bogatiilor tarii spre Roma. Un obstacol in calea realizarii planului lor il constituia Dunarea. Pentru a invinge aceasta dificultate, imparatul Traian se adreseaza celui mai de seama arhitect al vremii - Apolodor din Damasc. Nu intamplator se alege locul viitorului pod la Drobeta. Punct de o deosebita importanta economica si strategica, Drobeta mai oferea un avantaj: adancimea si largimea relativ mica a Dunarii in acest loc. Apolodor construieste podul intre anii 103-105. Din izvoare antice ne parvin detalii despre forma si marimea podului (lung de cca. 1135 m, lat de cca. 15 m, inalt de cca. 19 m, facut din barne de lemn incrucisate, sprijinite de piloni adanc implantati in albia fluviului; pilonii erau construiti din caramida, piatra, mortar si un ciment natural "pozzolana", provenit din Italia), dar nu se stie nimic, sau aproape nimic, despre metoda de constructie. Numerosi cercetatori presupun ca Apolodor a abatut Dunarea pe un brat mort, ceea ce a dus la scaderea nivelului apei. A urmat apoi turnarea picioarelor in chesoane de lemn - executie tehnica remarcabila in acea vreme. Dupa terminarea podului, paza lui a fost asigurata de Drobeta si Pontes. Accesul pe pod nu era posibil decat trecand prin aceste castre. La incetarea stapanirii romane in Dacia, podul este distrus in nenumarate randuri. Astazi se mai pot vedea picioarele podului asezat pe malurile Dunarii; in 1858, cand Dunarea a inregistrat un nivel deosebit de scazut, s-a putut zari si partea lor de sub apa. In pofida putinelor urme care s-au pastrat din podul lui Apolodor din Damasc, el ramane o importanta realizare a antichitatii.
Sursa: http://www.ici.ro/romania/ro/turism/mt_podulluitraian.html