Dupa un drum superb prin padure de vreo 10 km "foarte asfaltat", ca aproape orice drum din Romania spre un loc superb, am ajuns la Lacul Sf.Ana. Nu va speriati ceata a fost doar la plecare si la venire, cat timp am vizitat locul a fost o vreme superba.
Drumul spre Lac, pe scurtatura, prin padure.
Si cam asa arata “drumul asfaltat” spre lac.
Situat în masivul Ciumatul Mare, în apropiere de Baile Tuşnad, lacul este aşezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu. Este singurul lac vulcanic din Europa. Este format in craterul unui fost vulcan si intreaga zona este declarata rezervatie naturala.
Lacul îşi completează apele numai din precipitaţii, neavând izvoare. Puritatea apei se apropie de aceea a apei distilate. În apă nu există oxigen, motiv pentru care în aceasta nu trăieşte nici o vietate.
Lângă lac se află o capelă romano-catolică, mica din lemn, cu hramul Sfintei Ana.
Despre acest lac există şi unele legende.
Doi tineri trebuiau să se căsătorească. Fata, pe nume Ana, care urma să devină soţie, nu dorea acest lucru deoarece părinţii o obligau să se căsătorească numai pentru a pune mâna pe averea tânărului, care era destul de necioplit în ale măritişului. În seara nunţii, mireasa a fugit şi s-a aruncat în acest lac, trupul ei neînsufleţit nefiind găsit nici în ziua de astăzi. Din această cauză lacul poartă numele acelei fete. În fiecare an, de hramul Sf. Ana, lacul este sfinţit de către mitropolie.
Cealalta legenda spune ca odinioară, prin aceste locuri trăiau doi tirani care erau fraţi. Unul stăpânea o cetate pe vârful Puciosul din apropiere, celălalt, o cetate situată pe locul actualului lac. Stăpânul cetăţii de pe Puciosul avea o caleaşcă minunată, câştigată la zaruri, fapt ce a stârnit invidia fratelui său, care a pus rămăşag că a doua zi va veni în vizită cu o caleaşcă şi mai măreaţă. Pentru a câştiga rămăşagul, tiranul pune să fie înhămate la caleaşca sa opt din cele mai frumoase fete din împrejurimi. Caleaşca fiind foarte grea, acestea nu au putut să o urnească, fapt ce a dezlănţuit mânia stăpânului, care a început să le biciuiască. Una din fete, pe nume Ana, l-a blestemat pe stăpânul cel mârşav. Blestemul fetei s-a împlinit numaidecât: s-a pornit o furtună îngrozitoare, cu fulgere şi tunete, cutremure, iar cetatea, împreună cu tiranul ei, s-a scufundat în flăcări. În locul cetăţii de odinioară s-a format un lac albastru şi liniştit, numit de locuitorii din zonă Lacul Sfânta Ana.
Un drum de o zi care merita cu prisosinta. Calatorie placuta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu