"În partea de sud-est a localităţii, pe malul Dunării, se găseşte o aşezare neo-eneolitică dezvoltată sub forma unei ridicături de cca 12 m ca urmare a distrugerii şi refacerilor succesive a locuinţelor din lut. Cercetările de aici au identificat o comunitate umană care s-a ocupat cu vanatoarea, pescuitul, cultivarea pamantului şi creşterea animalelor. Au fost identificate legături de schimb cu comunităţi de pe spaţii mult mai îndepartate. Pe vatra localităţii se găsesc mai multe aşezări de epoca bronzului şi fierului. În antichitate, comunităţile de aici au cunoscut cea mai mare dezvoltare. Acestea s-au aflat în strânsă legătură cu oraşele de pe litoralul vestic al Mării Negre (Histria şi Tomis, cu deosebire). Epoca romană a marcat puternic istoria oamenilor de aici. Cel mai probabil, în a doua jumătate a secolului I P. Chr. s-a cladit fortificaţia cunoscută în izvoarele romane cu numele Carsium (probabil un toponim de origine tracică legat de aspectul stâncos al zonei, de la care derivă şi numele actual, slavizat. Punctul de vedere potrivit căruia numele actual derivă de la cuvintele ,,hîrsîz-ova,,, ceea ce înseamna ,,vadul hoţilor,, este cu totul eronat şi nerealist din punct de vedere topografic. În documentele cadiilor din perioada stapânirii otomane, cetatea este trecută cu numele Harisova, iar pe hărţile germane din secolele XVII-XVIII o găsim cu numele de Chirschowa,Hirsowe, Kersova, iar în secolul al XIX-lea, Hirsowa. În secolul al XVII-lea celebrul călător Evlia Celebi, care a vizitat localitatea preciza că numele vine de la expresia ,,odovan hîrs geliyor,,! care se traduce prin ,,vine ursul (hârs) din şes (câmpie). Vorbele acestea au fost rostite de sultan la cucerirea fortificaţiei. Apărătorii cetăţii au folosit piei de urs pentru a-i speria pe turci. Atunci sultanul a strigat; ,,Odovan hîrs geliyor,,!, pecetluind astfel numele acesteia. Cetatea este distrusă în epoca marilor invazii şi refacută. Sunt atestate reconstrucţii din timpul împăraţilor Constantin cel mare şi Justinian. Din a doua jumătate a secolului al VII-lea, după aşezarea bulgarilor la sud de Dunăre se întrerup contactele cu lumea răsăriteana. Abia în secolul al X-lea bizantinii revin la Dunăre şi reconstruiesc vechile fortificaţii, între care şi pe cea de la Carsium. Espe posibil ca în secolul al XIII-lea aşezarea să fi fost sub administraţie genoveză. În secolul al XIV-lea, în timpul lui Mircea cel Bătrân, intră în componenţa Tării Româneşti. Între secolele XV-prima parte a secolului al XIX-lea este fortificaţie otomană. Oraşul cunoaşte o mare înflorire. La 1651 călătorul turc Evlia Celebi face o descriere a acestuia: avea 1600 case, geamii, băi, bazar şi era apărat de un zid de 3000 paşi. Cu puţin timp înainte de distrugerea sa, cetatea este imortalizată într-un desen după care se fac celebrele litografii, de către A. von Saar, la 1826. În secolul al XIX-lea aici sosesc mocanii ardeleni care construiesc oraşul modern. Centrul acestuia se afla pe malul Dunării."
Sursa: http://ro.wikipedia.org
Ne-am intors in drumul national si am luat-o spre Constanta.Dupa vreo 12 km la Hanul Morilor am facut dreapta spre Topalul si de aici Capidava.
"Imparatul Traian, in cadrul pregatirilor razboaielor daco-romane avea sa construiasca, cu detasamente ale Legiunilor V Macedonica de la Troesmis si XI Claudia de la Durostorum un castellum pe stanca de la Capidava care sa controleze vadul si sa stabileasca aici o garnizoana formata, probabil, din Cohors I Ubiorum. Fortul a fost prevazut si cu o instalatie portuara, cuprinzand un cheu, la apa, si magazii si alte anexe pe terasa imediat superioara, precum si cu un edificiu de terme - bai publice - in afara zidurilor de incinta, spre sud-est. Acest cheu era de fapt principala dotare a unei statii a flotei Classis Flavia Moesica a carei principala baza fusese stabilita la Noviodunum. Spre E si NE de cetate se intindea cimitirul tumular cu morminte de incineratie, cu inventare bogate, iar mai spre sud, un cimitir plan, cu morminte mai modest garnisite. Nu stim in ce masura fortul traianeic a avut un rol de jucat in cadrul episodului moesic din toamna primului an al primului razboi dacic (101 d. Chr.) cand a avut loc si marea batalie de la Adamclisi. Oricum el si-a indeplinit, in continuare, functia de garda a fluviului si a vadului de la Capidava, se pare ca fara rea multe probleme, in afara de schimbarea trupei de garnizoana, dupa 243 cand Cohors I Ubiorum este inlocuita cu Cohors I Germanorum civium romanorum, pana la sfarsitul sec. III d. Chr."
Sursa:http://www.capidava.ro/
